Gingie retrasă: cauze, se reface și ce poți face

Ce înseamnă, de fapt, gingia retrasă

În mod normal, gingia înconjoară dintele până aproape de locul unde smalțul se termină, iar rădăcina rămâne acoperită. Când marginea gingiei se retrage, rădăcina apare la vedere, iar dintele pare mai lung decât cei vecini. Clinicile și institutele naționale de sănătate descriu fenomenul aproape identic: țesutul gingival se desprinde de dinte și lasă rădăcina neprotejată.

Poate fi afectat un singur dinte sau mai mulți. Este o problemă întâlnită frecvent la adulți, iar riscul crește odată cu vârsta. Un detaliu important: recesia apare și la oameni cu igienă bună. Nu este același lucru cu parodontoza, chiar dacă boala parodontală este una dintre cauzele posibile. Retragerea gingiei poate exista fără nicio boală parodontală activă în gură.

De ce se retrage gingia

Cercetătorii vorbesc despre o cauză multifactorială: de obicei se adună mai mulți factori, nu unul singur. Cei mai des citați de sursele medicale sunt aceștia.

Placa bacteriană și inflamația gingiei țin primul loc în multe surse. Când placa se mineralizează și devine tartru dentar, gingia se inflamează, iar în boala parodontală netratată țesutul de susținere se pierde treptat. Fumatul apare aproape peste tot în listele de factori de risc, alături de tutunul în general. Contează și predispoziția: unele persoane au, moștenit, un țesut gingival subțire, care se retrage mai ușor.

Poziția dinților joacă și ea un rol. Un dinte împins spre exterior are o gingie mai subțire în jurul lui. Dinții înghesuiți sau așezați greșit pot da același efect. Tratamentul ortodontic este descris în literatură ca posibil factor de risc, nu ca certitudine: la unii pacienți, mai ales cu gingie subțire, mișcarea dinților poate crește riscul, de aceea gingia se evaluează înainte de aparat. La final, piercingul bucal: dinții din dreptul unui piercing la limbă sau la buză au fost asociați cu mai multe recesii, în sinteze sistematice publicate recent.

Periajul prea apăsat strică gingia?

Periajul agresiv este menționat de aproape toate paginile pentru pacienți, dar dovezile sunt mai slabe decât se crede. O sinteză sistematică publicată în Journal of Clinical Periodontology a analizat 18 studii și a concluzionat că datele care susțin sau infirmă legătura dintre periaj și recesie sunt neconcludente. Câteva studii au găsit o asociere, altele nu.

Concluzia practică e simplă. Un periaj apăsat, cu perie tare, este des indicat ca factor, deși nu se știe exact cât contribuie. Nu ai de pierdut dacă periezi blând, cu periuță cu peri moi, și nu ai de câștigat dacă freci cu forță. Recesia nu apare doar din „spălat prea tare", așa că, dacă ai gingia retrasă, nu te învinovăți automat pentru asta.

Cum îți dai seama că ai gingia retrasă

Semnul cel mai la vedere este dintele care pare mai lung sau o zonă din rădăcină care se vede, uneori cu o nuanță mai închisă decât smalțul. Al doilea semn este sensibilitatea: rădăcina nu are smalț, deci reacționează la rece, la cald sau la dulce. Dacă ai aceste senzații, poți citi și despre dinții sensibili la rece și la cald, un articol cu alt punct de plecare.

Rădăcina expusă este și mai vulnerabilă la carii, iar sursele de specialitate leagă recesia de un risc crescut de carie radiculară. Există și un aspect estetic: unii pacienți vin la cabinet tocmai pentru felul în care arată zâmbetul. Recesia se poate instala treptat, așa că multă lume o observă abia când apare sensibilitatea sau când medicul o arată la un control.

Gingia retrasă se reface singură?

Nu. Cleveland Clinic, Colgate, Bupa și alți publisheri de sănătate spun același lucru: țesutul gingival care s-a retras nu crește la loc. Răspunsul cinstit este acesta, iar orice produs sau remediu care promite „refacerea gingiei" acasă merită tratat cu prudență. Nicio sursă consultată nu recomandă un remediu natural pentru refacerea gingiei.

Ce se poate opri este progresia. Sursele medicale sunt de acord că, dacă se tratează cauza și se ține igiena sub control, retragerea nu mai avansează. Acoperirea rădăcinii, adică readucerea gingiei peste ea, se obține doar chirurgical, printr-o procedură pe care o decide medicul după examinare.

Ce poți face acasă ca să nu se agraveze

Măsurile care se repetă în sursele medicale sunt puține. Periajul de două ori pe zi cu pastă cu fluor și o periuță cu peri moi, cu mișcări blânde, nu apăsate. Curățarea zilnică a spațiilor dintre dinți, cu ață dentară sau periuțe interdentare, ca placa să nu se acumuleze. Renunțarea la fumat, care apare printre cele mai importante recomandări pentru sănătatea gingiilor. Și controale stomatologice regulate, cu curățare profesională, pentru că tartrul nu se scoate acasă.

Dacă nu ești sigur de tehnica ta, cere la cabinet să ți se arate cum periezi. Un sfat mic, dar util: nu schimba produsele la întâmplare. Paste dedicate sensibilității pot ameliora disconfortul, însă nu readuc gingia și nu opresc singure retragerea.

Ce poate face medicul

Primul pas este examinarea, adică vedem cât de mult s-a retras gingia, cum arată țesutul din jur și ce a dus la retragere. Dacă în spate stă tartrul sau o boală parodontală, se tratează întâi acestea, prin curățare profesională și, la nevoie, tratament parodontal. Fără controlul cauzei, orice altă procedură pierde din sens.

Uneori, când recesia este mică și stabilă și nu deranjează, medicul poate propune doar monitorizare, adică o urmărire la controalele următoare. Pentru sensibilitate există paste și produse dedicate, care reduc disconfortul, dar nu tratează retragerea. Când recesia avansează, când apar sensibilitate greu de suportat sau probleme estetice, intră în discuție procedurile chirurgicale.

Cea mai cunoscută este grefa gingivală, în care se adaugă țesut, luat de obicei din palat sau dintr-o sursă donatoare, în zona cu recesie, ca să acopere rădăcina expusă. Academia Americană de Parodontologie o descrie ca pe o procedură care poate acoperi rădăcina și ajută la prevenirea unei retrageri suplimentare. Există și tehnici alternative, precum tunelizarea, pe care unele spitale universitare o descriu ca mai puțin invazivă și utilizabilă pe mai mulți dinți, iar literatura raportează rezultate comparabile sau variabile între tehnici. Rezultatul unei grefe diferă de la un pacient la altul și depinde de tehnică, de starea gingiei și de igiena de după. Detaliile serviciului stau pe pagina de parodontologie.

Când mergi la stomatolog

Merită programat un consult dacă vezi rădăcina unui dinte, dacă apare o sensibilitate nouă sau dacă un dinte pare că se lungește. Sursele medicale sunt aproape unanime: cu cât se observă mai devreme, cu atât opțiunile sunt mai bune. Merită să te uiți și după alte semne, precum gingii care sângerează, sunt roșii sau umflate ori dinți care se mișcă. Sângerarea la periaj are propriul articol: sângerarea gingiilor, iar tabloul unei inflamații mai simple e descris la gingivită.

Există și situații care nu așteaptă. O umflătură pe gingie, cu puroi, durere pulsatilă sau gust neplăcut poate indica un abces, iar sursele recomandă stomatolog cât mai repede: abcesul dentar nu trece singur. Febra, umflarea feței sau a gâtului, dificultatea la respirat ori la înghițit cer serviciul de urgență, nu programarea de a doua zi.

Ce văd în cabinet

La un pacient cu gingia retrasă încep cu întrebări simple: de când a observat, dacă are sensibilitate, cum periază, dacă fumează sau poartă aparat ori piercing. Apoi examinez gingia și sondez zona, ca să văd cât de subțire e țesutul și dacă există inflamație sau tartru. Am observat că mulți pacienți descoperă recesia întâmplător, la un control, fără să fi simțit nimic, iar alții ajung la mine abia când sensibilitatea le strică cafeaua caldă.

Nu promit că gingia revine. Ce pot spune, după examinare, este dacă retragerea e stabilă sau avansează, ce factori se pot corecta și când merită să ne uităm la o procedură. La pagina mea de medic găsești mai multe despre modul meu de lucru în parodontologie, la Bel-Dent, în Baia Mare.