Stomatita: de ce se inflamează mucoasa gurii

Ce este stomatita, mai exact

Cuvântul vine din grecescul „stoma”, care înseamnă gură, și descrie pur și simplu o inflamație a mucoasei bucale. Mucoasa aceea este pielea subțire și umedă din interiorul gurii, cea care acoperă limba, obrajii pe dinăuntru, gingiile, buzele și cerul gurii. Când se irită sau se infectează, devine roșie, sensibilă și adesea plină de răni mici. Atât înseamnă termenul, la bază.

Important de reținut este că stomatita nu e un singur diagnostic. E o categorie largă, sub care intră mai multe afecțiuni cu cauze complet diferite. Unele forme dau o singură rană într-un colț al gurii. Altele cuprind aproape toată mucoasa, care arde și se înroșește pe suprafețe întinse. De aceea nici tratamentul nu e unul singur: contează mult ce a declanșat inflamația, iar de acolo pornește orice rezolvare corectă.

Tipurile de stomatită și cum le deosebești

Cea mai frecventă formă la adulți este stomatita aftoasă, adică aftele. Sunt răni mici, rotunde, cu centrul alb-gălbui și un chenar roșu, care apar pe părțile moi ale gurii și dor mai tare decât ar sugera dimensiunea lor. Nu sunt contagioase și, la mulți oameni, revin din când în când, fără o cauză evidentă. Le-am dedicat un articol separat despre aftele bucale și de ce reapar.

A doua formă des întâlnită este stomatita herpetică, provocată de virusul herpes simplex. Aici răbufnirea începe adesea cu o senzație de furnicătură, apoi apar băşicuțe grupate care se sparg și lasă răni. Spre deosebire de afte, această formă chiar se transmite, prin salivă și contact direct. Detaliile despre stadii și durată sunt în articolul despre herpesul bucal.

Urmează stomatita candidozică, o infecție cu ciuperca Candida. Semnul ei tipic sunt depunerile albe, cremoase, care se pot șterge și lasă dedesubt o zonă roșie. Apare mai ales când apărarea locală slăbește, iar despre asta poți citi pe larg la candidoza bucală. La purtătorii de proteză există și o formă aparte, stomatita protetică: gingia de sub proteză rămâne roșie și inflamată, adesea fără durere. O proteză scoasă noaptea și curățată corect schimbă mult situația, iar despre îngrijirea lor am scris la pagina de proteze dentare. Mai există și crăpăturile roșii din colțurile gurii, numite cheilită angulară, care însoțesc frecvent aceste forme.

Semnele care se repetă, indiferent de formă

Deși cauzele diferă, felul în care se simte stomatita seamănă de la o formă la alta. Aproape mereu apare durerea sau usturimea, mai ales la mâncarea acră, sărată sau condimentată, la băuturi fierbinți și uneori chiar la periaj. Mucoasa se înroșește, iar pe ea se văd fie răni deschise, fie pete albe, fie zone lucioase și umflate. Mulți oameni spun că simt gura „iritată” tot timpul.

Se mai adaugă și alte semne, mai puțin evidente. O senzație de arsură pe limbă, un gust metalic sau neplăcut, uneori o respirație urât mirositoare atunci când rănile se suprainfectează. Dacă mirosul te deranjează des, merită să te uiți și peste cauzele unei respirații urât mirositoare. Un semnal care schimbă lucrurile este numărul și întinderea rănilor: o singură afă într-un colț e banală, dar o gură roșie pe suprafețe mari, cu multe leziuni deodată, cere o privire mai atentă.

De ce apare stomatita?

Prima categorie de cauze e mecanică, adică o rănire locală. Mușcarea obrazului din greșeală, o margine ascuțită de dinte sau de plombă veche, un aparat dentar care freacă, o proteză care nu se potrivește bine sau o mâncare prea fierbinte pot toate să irite mucoasa până se inflamează. Uneori și o pastă de dinți agresivă, cu mult lauril sulfat de sodiu, întreține aftele la persoanele sensibile.

A doua categorie ține de infecții și de starea generală a organismului. Virusul herpetic și ciuperca Candida sunt cele mai cunoscute, dar contează și lucruri care par fără legătură cu gura. O gură uscată lasă mucoasa neprotejată, fiindcă saliva o apără în mod normal. Fumatul, stresul, o perioadă de oboseală, o lipsă de fier, de vitamina B12 sau de acid folic, un diabet dezechilibrat sau anumite medicamente cresc toate riscul. Un lucru pe care îl repet des pacienților: stomatita nu e semn de gură murdară, ci mai degrabă un semnal că ceva, local sau general, a slăbit apărarea mucoasei.

Cât durează și când trece de la sine

Pentru formele obișnuite, vestea bună e că mucoasa gurii se vindecă repede, fiindcă se reînnoiește constant. O aftă mică se închide de la sine în șapte până la paisprezece zile, fără să lase urmă. O răbufnire de herpes trece de regulă în șapte, zece zile. Candidoza răspunde în câteva zile la un antifungic potrivit, iar forma de sub proteză se ameliorează odată ce igiena protezei se corectează.

Regula practică pe care o dau este simplă. Aproape toate stomatitele banale se estompează în cel mult două săptămâni. Dacă o rană din gură depășește acest interval, dacă revine mereu în același loc sau dacă se face tot mai mare, nu mai intră la categoria „trece singură” și trebuie văzută de un medic. Nu ca să sperii pe cineva, ci pentru că o leziune care nu se vindecă în timp normal cere o explicație clară.

Ce poți face acasă ca să treacă mai ușor

Cât timp mucoasa se vindecă, scopul e să nu o mai iriți și să ții zona curată. Ajută o periuță moale și o pastă blândă, fără lauril sulfat de sodiu dacă faci afte des. Pentru câteva zile, lasă deoparte mâncarea acră, foarte sărată, condimentată sau tare și crocantă, care zgârie. O clătire simplă cu apă călduță și puțină sare sau bicarbonat calmează și ține rănile curate. Hidratarea bună păstrează saliva, care e apărarea naturală a gurii.

Există și geluri sau soluții de la farmacie care formează un film protector peste rană și reduc durerea, utile mai ales înainte de masă. Ce nu recomand este să pui aspirină direct pe gingie sau pe rană, un obicei vechi care arde mucoasa în loc să o ajute. Îngrijirea de acasă calmează și grăbește vindecarea, dar nu înlocuiește tratamentul cauzei. Despre igiena zilnică și controalele care previn multe probleme am scris la pagina de profilaxie și igienizare.

Cum se tratează stomatita, în funcție de cauză

Tratamentul are mereu două direcții care merg împreună: se calmează rana și se rezolvă ce a produs-o. Pentru aftele frecvente și dureroase, medicul poate recomanda un gel cu corticosteroid sau o soluție protectoare, iar dacă în spate stă o lipsă de fier ori de vitamine, aceasta se corectează. Forma herpetică beneficiază de un antiviral atunci când e prinsă devreme sau când e severă. Candidoza cere un antifungic, local sau, mai rar, în tablete.

La stomatita de sub proteză, cheia stă în igiena protezei și în scoaterea ei peste noapte, adesea alături de un antifungic local. Crăpăturile din colțurile gurii se tratează după microbul implicat, ciupercă sau bacterie, plus corectarea unei eventuale deficiențe. Peste toate, un sfat sincer: nu merge la tratamente luate de capul tău din farmacie, fără să știi ce formă de stomatită ai. Un consult stabilește exact tipul și soluția potrivită, iar evaluarea face parte din consultul stomatologic obișnuit.

Când trebuie să mergi la medic?

Multe episoade de stomatită se rezolvă acasă, dar câteva situații cer o vizită fără amânare. Mergi la medic dacă o rană nu se vindecă în două săptămâni, dacă rănile revin des, dacă se întind sau te împiedică să mănânci și să bei, ori dacă apare febră mare alături de leziuni în gură. La un copil mic care refuză să mănânce sau să bea din cauza durerii, controlul nu trebuie amânat, fiindcă riscul de deshidratare e real.

O grijă aparte merită o pată albă sau roșie care nu se șterge și nu se vindecă. Nu tot ce apare în gură este o stomatită banală, iar unele leziuni albe au alte cauze, care trebuie privite cu atenție de un specialist. Ca regulă generală pe care o țin minte pacienții mei: orice leziune din gură care nu dispare în două săptămâni e bine să fie arătată unui medic, chiar dacă nu doare.

Ce văd în cabinet la pacienții cu stomatită

De-a lungul anilor am observat că cei mai mulți oameni vin convinși că e „ceva grav” sau că nu s-au spălat destul pe dinți. De cele mai multe ori, adevărul e altul. Găsesc o margine ascuțită la o plombă veche care rănea obrazul de luni de zile, o proteză purtată și noaptea sub care mucoasa stătea mereu roșie, sau afte care reveneau exact în perioadele de stres și oboseală. Când le arăt cauza, mulți răsuflă ușurați, pentru că problema are de fapt o explicație simplă.

Ce fac de fiecare dată este să nu mă opresc la rana pe care o văd. Caut împreună cu pacientul de ce a apărut, fiindcă acolo stă rezolvarea de durată. Uneori netezesc o margine tăioasă, alteori corectez felul în care e purtată proteza, iar când bănuiesc o lipsă de fier sau de vitamine trimit către analize. Odată găsită și corectată cauza, stomatita se liniștește și nu se mai întoarce la fel de des. Dacă te confrunți cu răni care revin sau cu o mucoasă mereu iritată, mă găsești pe pagina mea pentru o evaluare.