De ce am respirația urât mirositoare și cum scap de ea?
Dr. Radu Onicaș
9 min citire
Actualizat
Respirația urât mirositoare pornește din gură în aproximativ 8 din 10 cazuri, nu din stomac, cum se crede. Vinovate sunt bacteriile anaerobe care trăiesc pe fața dorsală a limbii și sub gingie, unde descompun resturi proteice și eliberează compuși de sulf. La Bel-Dent, pe Strada Victoriei 69/2 din Baia Mare, Dr. Radu Onicaș, parodontolog, începe cu identificarea sursei, nu cu masca de apă de gură. Programări la 0741 203 910.
Sursa e orală în 80-90% din cazuri. Limba încărcată produce cel mai mult miros, urmată de boala parodontală. Apa de gură maschează, nu tratează. Un detartraj plus curățarea zilnică a limbii rezolvă majoritatea situațiilor, iar dacă mirosul persistă după ce gura e sănătoasă, investigația continuă la ORL.
De unde vine mirosul, mai exact?
Mirosul nu vine din alimente, cum se presupune de obicei. El vine dintr-un proces chimic. Bacteriile anaerobe din cavitatea bucală descompun proteinele din resturile alimentare, din saliva stagnantă și din celulele moarte, iar produsul acestei descompuneri sunt compușii sulfurați volatili: hidrogen sulfurat, metilmercaptan, dimetil sulfid. Sunt aceleași molecule care dau mirosul de ou stricat.
Locul unde se întâmplă asta cel mai intens este fața dorsală a limbii, în treimea ei posterioară. Papilele formează acolo mici adâncituri în care se adună un depozit alb-gălbui. Depozitul acela nu se vede în oglindă fără să scoți limba complet, motiv pentru care mulți pacienți sunt convinși că au gura curată.
A doua sursă ca importanță este spațiul de sub marginea gingiei. Când există pungi parodontale, adică atunci când gingia s-a desprins de dinte, în ele se instalează exact aceleași bacterii, dar într-un mediu și mai lipsit de oxigen. De aceea boala parodontală și respirația urât mirositoare merg aproape întotdeauna împreună.
Poate fi de la stomac?
Rar. Sub 10% din cazuri au o cauză din afara gurii, iar dintre acestea majoritatea sunt ORL, nu digestive: amigdalite cronice cu cazeum, sinuzită cu secreție posterioară, rinită cronică. Cauzele digestive propriu-zise, precum refluxul, sunt și mai rare, pentru că esofagul este închis de un sfincter, deci aerul din stomac nu circulă continuu spre gură.
Există și situații sistemice în care respirația capătă un miros caracteristic, de exemplu în diabetul dezechilibrat sau în insuficiența renală avansată. Sunt însă situații în care pacientul are deja alte simptome clare și un diagnostic pus.
Concluzia practică: se începe cu gura. Dacă după ce gura a fost tratată corect mirosul rămâne, atunci merită investigat mai departe.
Cum îmi dau seama singur dacă am problema?
Autotestarea e nesigură. Nervul olfactiv se obișnuiește cu mirosul propriu în câteva minute, așa că propriul nas devine, practic, inutil ca instrument de măsură. Suflatul în palmă nu spune nimic: aerul acela vine din plămâni, nu din treimea posterioară a limbii, adică exact din locul greșit.
Două metode simple funcționează mai bine. Prima: treci o lingură sau o spatulă curată peste partea din spate a limbii, lași depozitul să se usuce zece secunde și îl miroși. A doua: treci ață dentară printre molari, apoi miroși ața. Ambele îți arată sursa reală, nu aerul expirat.
În cabinet folosim evaluarea organoleptică, adică mirosul evaluat de medic pe o scală standardizată, împreună cu inspecția depozitului lingual și cu măsurarea pungilor parodontale. Când există dubii, se poate măsura concentrația de compuși sulfurați cu un aparat dedicat.
Ajută apa de gură?
Ajută parțial și temporar. O apă de gură cu alcool și aromă de mentă acoperă mirosul pentru douăzeci sau treizeci de minute, apoi acesta revine, pentru că sursa a rămas pe loc. Mai mult, alcoolul usucă mucoasa, iar o gură uscată produce mai mult miros, nu mai puțin.
Ce funcționează chimic sunt substanțele care fie omoară bacteriile anaerobe, fie leagă compușii de sulf: clorhexidina în cure scurte, clorura de cetilpiridiniu, sărurile de zinc. Clorhexidina are însă limitele ei. Pătează dinții și modifică gustul, deci nu se folosește luni la rând, ci în cure de una sau două săptămâni, cu un scop clar și cu reevaluare la final.
Regula pe care o repet pacienților: apa de gură este ultimul pas dintr-o rutină, nu înlocuitorul ei.
Ce funcționează de fapt, zi de zi?
Curățarea limbii este intervenția cu cel mai mare efect pentru cel mai mic efort. Se face cu un răzuitor lingual, nu cu periuța, dinspre spate spre față, de trei sau patru ori, fără să apeși. Durează cincisprezece secunde și se face dimineața, înainte de periaj.
Urmează curățarea spațiilor dintre dinți, cu ață sau cu periuțe interdentare. Periuța, oricât de bună, atinge doar trei din cele cinci fețe ale unui dinte. Restul de două fețe sunt exact locul unde se adună placa ce hrănește bacteriile responsabile de miros.
Apoi hidratarea. Saliva este mecanismul natural de spălare al gurii, iar fluxul ei scade noaptea, în timpul vorbitului prelungit și sub anumite medicamente, printre care antidepresivele și antihistaminicele. Apă la îndemână, guma fără zahăr după mese și respirația pe nas în loc de gură fac o diferență măsurabilă.
În fine, controlul profesional. Un detartraj și un periaj profesional îndepărtează tartrul subgingival pe care nicio periuță nu îl atinge. La pacienții cu depuneri rapide, intervalul recomandat este de șase luni, iar la cei cu boală parodontală tratată poate coborî la trei.
Când e semn că altceva nu e în regulă?
Un miros apărut brusc, însoțit de durere, umflătură sau un gust neplăcut care nu trece, indică de obicei o infecție localizată: un abces, un dinte cu tratament de canal eșuat, un rest radicular rămas sub gingie. Aici nicio rutină de igienă nu ajută. Se tratează cauza.
Sângerarea gingiilor la periaj, împreună cu mirosul, este cel mai frecvent semnal de boală parodontală activă. Nu doare, motiv pentru care este ignorată ani la rând, iar când apare mobilitatea dentară pierderea de os este deja considerabilă. Detalii despre evoluție și tratament sunt în articolul despre parodontoza care se oprește, dar nu se vindecă.
La copii, un miros persistent asociat cu respirație pe gură ridică suspiciunea de vegetații adenoide, iar acolo evaluarea o face medicul ORL.
Cum arată un plan de tratament realist?
La prima vizită stabilim sursa: examinăm limba, măsurăm adâncimea pungilor parodontale pe toți dinții și verificăm dacă există dinți cu probleme endodontice sau lucrări protetice neetanșe. Consultația durează în jur de patruzeci de minute.
Dacă sursa e depozitul lingual plus tartrul, planul e scurt: detartraj cu periaj profesional, instruirea tehnicii de curățare a limbii, reevaluare la trei săptămâni. Majoritatea observă diferența în primele zile.
Dacă există boală parodontală, tratamentul continuă cu chiuretaj subgingival pe cadrane, uneori pe mai multe ședințe, urmat de un program de menținere. Prețurile sunt afișate integral pe pagina de tarife.
În clinica noastră am observat un tipar care se repetă aproape la fiecare pacient venit pentru miros: încercase deja trei sau patru ape de gură diferite și schimbase pasta de dinți. Limba, nu. Aproape nimeni nu o curățase vreodată. Le arăt depozitul pe spatulă și reacția e mereu la fel. Nu știau că există. - Dr. Radu Onicaș, parodontolog
Întrebări frecvente despre respirația urât mirositoare
Cât de repede dispare mirosul după detartraj?
De obicei în primele două sau trei zile, dacă sursa era tartrul și depozitul lingual. Când există pungi parodontale adânci, ameliorarea vine treptat, pe măsură ce inflamația cedează.
Pasta de dinți cu cărbune ajută?
Nu pentru miros. Cărbunele are efect abraziv asupra smalțului și nu acționează asupra bacteriilor anaerobe de pe limbă. Efectul perceput ține de aroma din pastă.
De ce am respirația urât mirositoare dimineața, deși mă spăl seara?
Noaptea fluxul salivar scade de câteva ori, iar gura rămâne fără mecanismul ei natural de spălare. Este fiziologic și dispare după periaj și curățarea limbii.
Poate fi de la o lucrare dentară veche?
Da. O coroană neetanșă sau o punte sub care se acumulează resturi creează exact mediul anaerob căutat de bacterii. Se verifică la control și se rezolvă prin refacerea lucrării.
Ce fac dacă am făcut tot și mirosul rămâne?
Dacă gura e sănătoasă, pungile sunt sub trei milimetri și limba e curată, urmează evaluarea ORL pentru amigdale criptice și sinusuri. Acolo se găsesc majoritatea cazurilor rămase.
Guma de mestecat rezolvă problema?
Nu o rezolvă, dar ajută. Mestecatul stimulează saliva, iar guma fără zahăr, cu xilitol, reduce și placa bacteriană. Este o măsură de sprijin între periaje, nu un tratament.
Surse
- American Dental Association, Bad Breath (Halitosis), resursa pentru pacienti de pe mouthhealthy.org
- European Federation of Periodontology, What is periodontitis? Definitia bolii parodontale si mecanismul inflamator, pe efp.org
- Outhouse TL, Al-Alawi R, Fedorowicz Z, Keenan JV. Tongue scraping for treating halitosis, revizie sistematica publicata in Cochrane Database of Systematic Reviews, 2016, numar CD005519, disponibila la Cochrane Library
- A Cochrane systematic review finds tongue scrapers have short-term efficacy in controlling halitosis, sinteza apuruta in Evidence-Based Dentistry, indexata PubMed
- European Federation of Periodontology, Gum disease: Prevention, recomandarile europene de preventie si intervalele de control profesional, publicate pe efp.org